vineri, septembrie 30, 2011

Vară roz şi toamnă roşie


Nu cred în împărţirea culorilor pe sexe, drept urmare Mih a avut in vara asta o colecţie impresionantă (zic eu) de tricouri roz (vreo două lipsesc din poză că au ratat şedinţa foto), de la framboaz până la roz pal, toată gama. Şi tot băieţel era, chiar dacă în roz... (hai că iar mă cuprinde nostalgia, de data asta după tricourile roz, posibil însă ca pe unele să le reciclăm şi în vara următoare că erau mai lunguţe...).

Pentru toamnă-iarnă m-am îndrăgostit de roşu. Am bifat deja nişte achiziţii dintre care cel mai tare mă laud cu blugii roşii slim şi un pic mai grosuţi cărora pur şi simplu nu le-am rezistat. Am zis că suntem fani ai blugilor slim? Prima pereche am luat-o cumva din întâmplare la nişte reduceri foarte bune în vacanţă în Grecia. Şi când l-am îmbrăcat pe Mih cu ei am avut o revelaţie :D. Până şi bunica cea conservatoare a zis că aia e cea mai frumoasă pereche de pantaloni!
Nu, nu vom purta toate chestiile astea roşii în acelasi timp ci combinate cu altele, albastre cel mai probabil. Şi mai am un item roşu pe listă:
Frumoasă sau nu?
Şi am văzut şi un hanorac rozaliu adorabil şi gros dar la secţiunea de fete de la H&M (nu că asta m-ar împiedica). A propos: de ce la toate magazinele de copii, fără excepţie, zona pentru fete e colorată şi chiar poţi să alegi ceva iar cea pentru băieţi e tristă-tristă?

Carsmania


Carsmania nu a luat sfârşit, e încă în floare. Naşele lui Mih au pus şi ele umărul şi, fără să ştie una de alta şi la câţiva mii de kilometri depărtare, i-au făcut cadou, cam în acelaşi timp, diverse chestii cu... Cars. Ba chiar amândouă s-au gândit să îi ia planşe de colorat cu personajele din filmul ale cărui replici le-am învăţat pe de rost.

Nu s-au gândit rău după cum se poate vedea, că piticu e destul de pasionat de activitate. Ăsta a fost atelierul nostru de pictură de azi dimineaţă, vă rog, vă rog! Că dacă tot stau cu el pînă la 11h şi suntem certaţi cu grădiniţa am zis să facem ceva creativ (altădată decupăm/lipim sau ţopăim) până plecăm (el în parc, eu un pic mai departe, la job).

Deci cam asta se întâmplă la noi în casă tot timpul. Parcul auto (ăsta e doar o parte din el, să fim bine înţeleşi) se deplasează în formaţie organizată prin toate locurile. E în stare să facă treaba asta cu o meticulozitate demnă de... taică-su (sâc!)
Aaa, şi vi s-a întâmplat să ajungeţi la servici şi să descoperiţi că aveti 1-2 sau chiar mai multe maşinuţe în geantă? Mie da. De mai multe ori. :D
PS: nu vi se pare că povestea din Cars 2 e mult mai complicată decât cea din Cars 1? E adevărat că doar am citit cartea (mersi Rux), poate dacă ne făceam curaj să vedem filmul ni se părea mai simplu. Doar că tot nu sunt convinsă că stă piticu două ore cu ochelarii de 3D într-o sală de cinema. (de ce dau sonorul atât de tare la cinema, ştie cineva?)

luni, septembrie 26, 2011

Iar nostalgii



Trupa celor trei pitici veseli care au petrecut împreuna mai multe primăveri şi mai ales veri, în parc, s-a cam destrămat. Teo e de la 1 septembrie la grădiniţă iar Dan tocmai se mută într-un alt cartier, mult mai departe de noi. Mih a cam rămas fără prieteni în parc şi asta, completat cu decizia de a-i mai amâna grădiniţa, ne întristează.
A fost frumos. Cu Dan ne ştim de pe la 7-8 luni şi, de atunci, oricând a fost frumos şi s-a putut ieşi în parc, s-au întânit şi s-au jucat împreună. Au învăţat să meargă împreună, să interacţioneze, să îşi împrumute jucăriile. Pe Teo au "recutat-o" acum vreun an şi ceva şi de atunci era nelipsită la joaca comună.
Cred că Mihul va trebui să îşi găsească noi prieteni. Sau să meargă la grădi (numai să-i zic aşa ceva şi urmează protestele bosumflate :D).

Mutriţe, dileme şi nostalgii




Eu mai pot să îl îmbrac cu body oare? Cred că aş mai găsi o mărime de 3 ani care să îi fie bună (la limită cred) pe undeva dar oare mai poate să îl poarte? Că acum face singur pipi şi de multe ori nu mă mai lasă să îl ajut să se dezbrace. Deci dacă îi pun body, mai poate să se dezbrace?
Cred că de fapt am doar o nostalgie după articolul ăsta genial de îmbrăcăminte şi parcă deprim că Mihul nu îl va mai purta.
Adică, gata, bodyurile din primăvară au fost ultimele??
Erau de la Marks&Spencer, le-a purtat multe luni şi erau impecabile. Le-am iubit. Deci, gata? Numai maieuri şi chiloţei? :(((((

marți, septembrie 20, 2011

Mami îşi face de cap



Aseară la TNB. Mihul - abandonat cu bunica, noi am fugit la spectacol (unul din cele 3 pe care le tot vinam la Enescu). Iată ceva ce chiar nu se poate face cu copilu.:(

luni, septembrie 19, 2011

Faţă-n faţă cu elefantul

Azi dimineaţă la noi în parc. Avem şi zoo gratis. Şi la un moment dat a venit la vreo 10 paşi de noi.

duminică, septembrie 18, 2011

Din week-end (II)

Duminică dimineaţă băieţii au fost la teatru, de fapt la păpuşi dansante în Herăstrău, la Roaba de cultură. În drum spre locul de joacă au aflat că la terasa de la Tête-à-tête ar fi în fiecare duminică câte un spectacol de teatru pentru copii. Noi am nimerit pe-acolo exact pe la 12h (când începe) în urmă cu două săptămâni.
Aşaaa. Seara am fost să vedem cum e spatiul de la Strada de C'Arte. Simpatic. Unele edituri (Trei, spre exemplu) au 30% reducere la toate cărţile.
Am descoperit covorul artificial pus lângă "Cal", se-auzea şi-un pic de muzică de la concertele în aer liber. Fain de tot. Mihu a zburdat, ba chiar şi-a găsit şi o parteneră de joacă.

După care am fugit să prindem măcar juma din spectacolul celor de la Les studios du cirque. Foarte vizual, spectaculos, cumva ireal. Şi Mih a fost super încântat cînd au început să zboare pene peste tot.

Cam aşa ceva s-a văzut:

PS: a fost cumva week-endul cu cele mai multe evenimente culturale in Bucuresti sau doar mi se pare mie?

Din week-end (I)



Amestecate. Ne-am (re)împrietenit cu terasa de la Verona unde era linişte, copii, spaţiu de zburdat, umbră, soare... Am descoperit că la prânz au şi un soi de bufet (19 lei) cu unele feluri care păreau "children friendly". N-am încercat că tocmai ce bucătărisem acasă dar cred că în alt week-end ar fi drăguţ.
În Kisseleff e un fel de expoziţie-instalaţii numai bune de investigat. Am încercat să nu dărâmăm nimic. :D
Am văzut de departe coada de la Antipa. Oare o fi interesant şi la doi ani şi 10 luni? Poate mergem când se mai liniştesc doritorii...

vineri, septembrie 16, 2011

It's a miracle!



S-a întâmplat şi minunea: Mihul colorează! Aseară a făcut asta măcar o jumătate de oră ceea ce este o mare-mare premieră.
Învingătoare au fost acuarelele. Adică după ce creioanele colorate si cariocile l-au lăsat indiferent, astea l-au prins.
Nu, nu a făcut cine ştie ce creaţie liberă, a colorat nişte şabloane din Cars (of course! - mersi Corina pentru cadouri, după ce am terminat şabloanele de la tine, am printat eu unele noi) dar coloratul este un mare eveniment în casa noastră. Trebuia şi imortalizat. :D

luni, septembrie 12, 2011

Prima zi de grădi




Cîteva poze că nu am cuvinte incă. Şi nici nu sunt foarte convinsă că vor fi multe alte zile de grădi în faţă (anul ăsta cel puţin).
Later edit:
Nici acum nu am prea multe cuvinte dar totusi, dupa doua zile situatia e cam asa:
- lasat dimineata la 9h copilul entuziast (cam cum se vede in pozele de sus) la gradi. Nu plinge la despartire desi se cam plinge la greu pe-acolo (sincer eu nu cred ca as rezista ca educatoare).  Am mai stat vreo zece minute si l-am mai intrezarit jucindu-se calm cu un baietel cu masinuta.
-recuperat copilul la 12h - 12h15 ca un pisoi plouat si abandonat si cu ochii rosii. Si se lasa moale pe mine si imi zice ca ma iubeste... (well, mihnea nu face foarte des chestia asta...)
Ieri mi-a zis ca s-a certat pe masinute cu niste baietei si de-aia a plins (asta nu e grav, se mai intimpla, cunosc, e inevitabil). Azi mi-a zis ca a plins ca i-a fost dor de mine (aici nu prea pricep ca el e obisnuit de multe, multe luni ca eu plec la servici si el ramine cu bunica).
PROBLEME MARI:
- nu ii spala pe miini inainte de micul dejun
- in 4 dati din 5 cind am intrat acolo era televizorul dechis
- in afara de joaca, Mih mi-a spus ca ieri dna educatoare le-a spus ca "gradinita este (ca) o casa" iar astazi mi-a spus ca le-a cintat un cintacel insa nu i-a invatat si pe ei sa cinte. Sper sincer ca saracia educativa sa fie scuzata de "primele zile" (desi nu cred ca in mod serios ca asta e o scuza)
- nu au iesit afara, in curte. Mi s-a spus ca vor mai fi scosi "cind e cald". Ori sunt 35 de grade in septembrie. Mai mult de-atit cred ca nu se poate!
Calm, calm.

duminică, septembrie 11, 2011

Crize de furie

Tocmai când scriam că parcă momentele dificile sfârşite cu crize s-au mai rărit, am avut parte de nişte episoade care mi-au dovedit că se poate mult mai rău.

De trei zile copilul meu plânge furios, cu ţipete violente
când vreau să îl ajut să îşi dea pantalonaşii jos să facă pipi (majoritatea au nasture şi nu ştie încă să îl deschidă)
când nu îi dau bicicleta să meargă pe ea între liniile de metrou
când nu pot să îl mai las să împingă coşul de la supermarket pentru că s-a făcut prea greu

M-am aşezat la nivelul lui, i-am explicat calm-calm (cât am putut eu) de ce trebuie să facem sau să nu facem lucrurile alea dar criza de "nu" a fost mai violentă şi mai greu de domolit decât înainte. La primul episod am primit şi nişte palme şi după ce l-am întrebat de ce face asta, eu ii fac lui asta?, am început să plângem amândoi. Greu.

Astăzi la Mega Image am marcat şi prima ceartă cu un cetăţean revoltat pentru că al meu copil a început să plângă iar tata nu l-a scos suficient de repede din magazin. Iar el era stresat, nu vroia să îmi audă copilul urlând şi m-a sfătuit să îl ţin încuiat în casă. Cred că el aşa a procedat cu ai lui.

vineri, septembrie 09, 2011

2 ani şi 10 luni

Cei mai frumoşi şi cei mai grei.

15,1 kg şi 99 cm. Grăsanul pufos din bebeluşie e acum mai degrabă un lungan care îmi pune probleme cu mărimea hainelor pe care i le cumpăr mai ales după ce a crescut vreo patru centimetri din mai până acum. Şi asta fără să pună la fel şi în kilograme astfel că din rotunjimile de odinioară n-au mai rămas decît obrajii (pe care eu vreau să îi pap tot timpul) şi oareşce cute simpatice la cot :D...

Vocabularul lui e acum aproape complet dezvoltat. Face propoziţii, fraze, foloseşte corect cuvinte abstracte, îmi rezumă într-o frază-două un episod de desene animate, nu sfârşeste prin a mă uimi cu expresiile, cu exprimările lui acum "mature" după ce în urmă cu cîteva luni abia bâjbâiam printre cuvinte. Nu prea e prieten cu "ş"-ul (e încă un simpatic sâsâit) şi mai are dificultăţi la unele grupuri de consoane duble (zice "clătit" în loc de "plătit"). Dar în afară de asta îmi dă în fiecare zi dovezi care mi se pare incredibile de maturitate de limbaj (şi gândire).

De pe la doi ani şi jumătate (şi încă nu s-a terminat) am trecut prin nişte săptămâni şi luni grele. Cu "nu" la orice şi cu crize la orice încercare de... îmbrăcat-dezbrăcat, spălat pe mâini, etc. Răbdarea noastră a fost greu pusă la încercare (şi tactul, şi energia, şi toate) dar parcă frecvenţa acestor episoade e în scădere...

Năbădăiosul cu "nu" în braţe este, atunci când vrea, cel mai drăguţ băieţel de doi ani şi 10 luni. "Vreau să te iubesc, să te pup, vreau să fii tot timpul drăguţă cu mine"... Ce poţi să faci când se pisiceşte aşa?

Desenatul, coloratul, decupajul, lipitul formelor decupate îl lasă (deocamdată) rece. De fiecare dată când încerc aşa ceva, sfârşesc prin a desena, colora, decupa singură :(((. Ultimul set de forfecuţe, hârtie colorată şi lipici a fost repede abandonat şi tot eu am ajuns să lipesc inimioare şi iepuraşi şi lămâi de hărtie glasată. Plastelina a sfârşit lipită de maşinuţe. :(

În schimb se joacă cu maşinuţele şi trenuleţele, inventează poveşti despre ele, le pune să "vorbească" pe roluri... În parc, în afară de cei doi prieteni de aceeaşi vârstă cu care întîlneşte dimineaţa, se vede seara cu un băieţel de 6 (şase) ani cu care împărtăşeşte pasiunea comună pentru maşinuţe şi ... biciclete. Oh, da, că dacă atras de îndeletnicirile creative şi manuale nu este, în schimb e "sportiv" iar cursele lui pe bicla fără pedale ţin la mine loc de joggingul de seară (pe lîngă el).

Şi adoră poveştile. Seara negciază pînă obţine nu una, nu două, nu trei ci cinci-şase povestioare citite de la noi. Aici nu reuşim să îi ţinem piept.

În relaţiile cu ceilalţi copii am văzut o schimbare în ultimele zile. Dacă înainte în faţa unui copil agresiv (verbal sau chiar fizic), izbucnea (90% din cazuri) în plâns, acum am văzut că îi înfruntă şi, deocamdată, nu le răspunde neapărat cu agresivitate, dar le "ţine piept". Eventual le spune "eu sunt mare", "eu sunt puternic" :D. Şi tot acum am văzut de câteva ori dovezi neaşteptate de renunţare la propria jucărie în favoarea altcuiva, lucru care era mai greu de imaginat în urmă cu cîteva luni...

marți, septembrie 06, 2011

Grădiniţisme sau cum am învins IDR-ul (sistemul)

Mih e înscris la o grădiniţă de stat şi ar trebui să începem pe 12 septembrie. Program scurt că deocamdată avem bunică disponibilă în dotare. Sperăm să meargă. Dacă nu am zis că ne vom adapta/căuta altceva, etc.
Săptămâna trecută trec pe-acolo şi găsesc pe uşă o listă MARE de controale medicale de făcut.
Copil:
- fişă medicală
- aviz epidemiologic
- exsudat
- examen copro
- IDR
Parinti:
- Wasserman (analiza de sânge pt sifilis !!!!)
- radiografie pulmonara
Bun, noi ca noi. Le-am facut. Deşi nu sunt sigură că am înţeles pe deplin raţiunile pentru care m-am iradiat şi înţepat inutil.
Dar la copil dacă pot să le înţeleg pe primele 4, m-am blocat complet la a 5-a. Că am inţeles ca testul IDR se face ca să fie depistata infectia cu Mycobacterium tuberculosis şi implică înţepătură în antebraţ şi aşteptat 72h să se vadă reacţia. Ori de ce să înţep eu copilul când el e vaccinat BCG în maternitate (ca presupun toţi picii de vârsta lui)? Posibil să îmi scape ceva dar pe cine am întrebat nu m-a lămurit şi nici convins să îl fac.
După două drumuri confuze la Policlinică, am mai făcut unul la grădi să le expun absurditatea situaţiei şi să le comunic protestul meu. Şi am stabilit că se va scrie în fişă că are vaccinul şi basta.
Uf!

luni, septembrie 05, 2011

Premiere

 
Sâmbătă am bifat două premiere: primul drum cu metroul (da, i-a plăcut mult deşi n-am reuşit să îi spun de ce unele şine au pietre la fel ca în Thomas şi altele nu :D) şi prima şedere în oraş până la ore târzii din noapte (22h mai exact) ceea ce nu s-a mai întâmplat decât în vacanţă, pe insula lui Hipocrate.
PS: Habar n-aveam ca jumătate din Bucureşti e în Centrul vechi sâmbătă seara.

vineri, septembrie 02, 2011

Întrebare

De câte ori se poate uita un băieţel (e drept, înnebunit după maşinuţe) la "Cars"?
Deocamdată răspunsul la noi este: de nenumărate.
:(((((((

joi, septembrie 01, 2011

Din parc

Aseară în parc, pe o masă neutilizată de ping-pong, Mih îşi încerca maşinuţele. Vine un al doilea băieţel, părinţii lui scot maşinuţele puştiului, cel mic începe să plângă, Mih îi propune imediat să facă schimb şi amîndoi sunt fericiţi.
Apare un alt treilea băieţel care stă îmbufnat că el n-are maşinuţă. Mih îi zice: mâine iau mai multe maşinuţe, îţi dau şi ţie una. Eu îmi aduc aminte că mai am una prin geantă şi plec să i-o caut. Mih: eu, eu i-o dau băieţelului.
Cînd primul băieţel pleacă, Mih îi strânge repede maşinuţele şi i le dă. Şi îi face "pa! pa!".
Cred că Mihul meu e într-o fază foarte împăciuitoare. M-a lăsat cu gura căscată. Şi asta pentru că am asistat la multe, multe certuri pe maşinuţe. Uf.