joi, iunie 28, 2012

În sfârşit...

În sfărşit a manifestat şi băieţelul meu un cât de mic interest pentru vreo haină.
I-am luat aseară un set de tricouri (vreo 4) cu Mickey Mouse şi o pijama cu Fulger McQueen. Succes total.
A vrut să le probeze pe toate (ceea ce nu s-a mai întâmplat) şi s-a admirat în oglindă. Iar azi dimineaţă a plecat foarte ţanţoş în parc cu unul din tricourile cu Mickey. De fapt e fan Mickey de puţin timp, cam de când a apărut Disney Jr şi dimineaţa nu ratăm Clubul MM.
Tre să fac şi poze...
PS: Carrefour a redus cu 50% toate confecţiile iar tricourile cu Mickey sunt chiar reuşite.

miercuri, iunie 27, 2012

Idei de week-end

Am descoperit duminică seara în Herăstrău, pe pajiştea cea mare, la intrarea dinspre Charles de Gaulle, o iniţiativă faină: în week-end, seara, se dau filme pe un ecran imens. Noi când am trecut era Out of Africa, am lăsat băieţii să dea o tură cu biclele şi am aşteptat să apară Robert Redford pe ecran. Din câte am priceput eu, sunt şi filme-desene pentru copii, sâmbăta de la 19h30 şi duminica de la 18h30.
Oricum dacă n-au răbdare de film, copiii pot să zburde pe iarbă, ăsta mi se pare avantajul unui astfel de cinema. Cred că ne mai întoarcem. E un proiect al Primariei, prin Creart.
PS: data viitoare să nu uit să iau ceva împotriva ţânţarilor...
Şi tot pe-acolo în Herăstrău, se mai întâmplă ceva, văd că în aproape fiecare week-end e teatrul Masca cu câte o piesă. Seara... Chiar dacă nu sunt spectacole pentru copii, am văzut că Mihu pare sensibil şi atent şi prins de ce se întîmplă pe scenă (nu am stat însă cap coadă).
E de fapt stagiunea în are liber a teatrului Masca, sunt prezenţi şi în week-endul ăsta în vreo trei parcuri, inclusiv în Herăstrău duminică (au trei spectacole, de la 18h, 18h30 şi 19h).
Sursa foto
Iar duminică, noi mergem la programul De dragul artei de la Muzeul Enescu. Am mai fost la atelierele lor de la Mţr dar am zis să le încercăm şi pe cele cu temă muzicală. Atelierele de aici sunt gratuite şi înţeleg că locurile se cam ocupă în prima zi de înscrieri a fiecărei săptămîni. Noroc că am citit la Zu pe blog şi mi-am reamintit de programul ăsta fain despre care citisem mai demult. Povestim cum a fost.
Sursă foto
În week-endul trecut am încercat să vedem o expoziţie despre care citisem aici însă am ajuns când se închisese deja aşa că am deturnat atenţia Mihului dezamăgit cu poza asta:
 Păcat ca l-am tuns recent :D
Later edit:
Tot în week-end, încă o chestie simpatică, în Grădina Icoanei de data asta.

marți, iunie 26, 2012

Cu copilu în vacanţă

Cu un pic de recul, să zic şi eu cum a fost cu Mihu în vacanţă că a fost prima dată când am ieşit cu el din ţară altundeva decât la mare... Până acum am fugit de câteva ori (vreo 5, ups!) şi l-am abandonat cu bunicii că am zis că nu poate să bată oraşele cu noi....
Per ansamblu, aş zice că a fost bine, cumva mai bine decât mă aşteptam mai ales în sensul că piticul a rezistat la oboseala implicată de călătorie...

Din cele vreo nouă zile cât am fost plecaţi două au fost cumva pierdute pe avion, în încă vreo două am mers cu trenul până la Marea Nordului şi înapoi iar în altă zi am bântuit aproape ziua întreagă prin Bruges. În niciuna din zilele astea n-am mai reuşit să culcăm piticul la prânz (el care acasă nu pierde somnul în nicio zi) şi a rezistat fără mari probleme aş zice.

Despre drumuri aş mai zice că trei ore de avion sunt un pic cam mult pentru răbdarea celor trei ani şi jumătate ai unui băieţel cu multă energie care nici nu vrea să doarmă în avion deşi e exact ora lui de somn. I-am citit, i-am dat să mănânce, s-a uitat la tableta lui la desene animate, s-a jucat cu hubloul de la avion, cu maşinuţele... I-am dat să sugă ursuleţi Haribo ca să îl ajute să facă faţă diferenţei de presiune (i-am folosit şi când era mai mic şi nu îi era foarte clar cum trebuie să înghită ca să îşi regleze urechile înfundate). Noi am şi paţit-o la unul din drumurile cu avionul de anul trecut când cred că era puţin răcit sau înfundat la nas şi nu a reuşit să îşi egalizeze presiunea şi a ţipat de durere şi la decolare şi la aterizare (am păţit-o de altfel şi eu acum mai mulţi ani, eram răcită rău iar durerea a fost înfiorătoare).
Per total, aş prefera dacă se poate zboruri de maxim o oră şi jumătate.
Tot în vacanţa asta am bifat şi primul drum cu trenul al Mihului. A fost ok, a durat aproximativ două ore, nu s-a plictisit foarte tare, s-a mai uitat pe geam, a mai întrebat, s-a mai uitat la desene animate (again), s-a mai jucat cu Anouk. Doar că vorbea cam tare pentru gustul meu şi am încercat să îi mai temperăm voioşia...
De altfel tot acum ne-am "dat" şi foarte mult în metrou, ceea ce piticului nu i-a displacut, ba dimpotrivă. Problema era că:
- vroia neapărat să îşi găsească un scaun pe care să se urce şi să se cocoaţe cu faţa spre tunel ca să admire... nu ştiu exact ce că doar nu erau decât nişte găuri negre ca în orice alt metrou. Dar lui i se păreau foaaaarte interesante.
- după ce coboram din metrou, mă ţinea de fiecare dată pe peron până când metroul dispărea şi nu se mai vedea. Şi n-am reuşit să-l conving să renunţe la ritualul ăsta cu nici un preţ.
Altă observaţie legată de drumuri este că totuşi... piticul oboseşte... Noi anul trecut când am bătut insula grecească pe care eram, am folosit încă căruciorul şi tare bine ne-a prins. Acum n-am mai avut aşa ceva şi, sincer, uneori ar fi fost tare util că Mihul are peste 17kg, eu nu mai pot să-l duc în braţe şi chiar şi pe tata l-a cam dărâmat... Deci eu cred că voi pleca fără ruşine cu un cărucior în vacanţa următoare dacă voi putea...

Altă premieră a fost că a stat în aceeaşi casă mai multe zile cu un alt copil, finuţa noastră de un an şi zece luni. Mie mi s-a părut că au convieţuit bine chiar dacă îşi găseau mereu motive să se alerge unul pe celălalt, să se dispute pe câte ceva dar una peste alta era un soi de atracţie între ei. Aşa cum ştiam, Mihu e cam pârâcios şi venea una-două la noi cu "uite ce a făcut Anouk"... Anouk îl striga tot timpul : "Minea, Minea". A fost funny, plăcut dar şi greu de făcut faţă :D

A fost bine şi pentru că am scăpat fără vreo răceala deşi nu ar fi fost de mirare că am plecat de aici de la vreo 30C şi am stat acolo la 15C. Ba chiar 12C care combinate cu nişte vânt dădeau o senzaţie de frig brrrrrrr.

Şi dacă cu somnul am mai putut să tragem chiulul, cu mâncatul la ore fixe n-am prea putut că piticului i se face foame la orele când mănâncă deobicei şi dacă nu i te prezinţi cu farfuria nu prea te mai înţelegi cu el...Plus că mi s-a părut că şi drumurile îi fac foame, cel puţin pe avion şi în aeroporturi a vrut aproape non stop să mănânce :D E drept că am mai călcat şi pe lângă cu healthy food (e şi greu cu câte o tonetă de gauffre la fiecare pas şi cu câte o şocolaterie la fiecare jumătate de pas) dar în mare aş zice că am hrănit copilul destul de raţional... Plus că nu ştiu cum s-a făcut că pe unde mergeam se găsea cineva care să îi ofere câte o acadea !. Şi la un moment dat am obosit să mă mai lupt cu ele.

Altă observaţie ar fi că la trei ani şi jumătate se pare că nu eşti deloc impresionat că în jurul tău se vorbesc numai limbi pe care nu le înţelegi şi ţi se pare foarte normal să le vorbeşti aceloraşi în limba ta. :) Mi s-a întâmplat să susţin conversaţii prin metrou cu necunoscuţi urmare a limbuţeniei piticului :D.

Dintr-o perspectivă mămicească acum, a fost vacanţa în care am făcut cel mai puţin shopping. Aproape deloc. Bine, ne-am întors cu vreo două kilograme de praline că după ce vezi butic de ciocolată după butic de ciocolată începi pur şi simplu să vrei să mănânci ciocolată :D. Am dat o raită pe la Hema să dotăm piticu cu cizme şi pelerină pentru expdiţia la Marea Nordului şi bine am făcut. Şi în ultima zi, chiar înainte să urcăm în avion, am ajuns într-un outlet de pantofi de unde am plecat cu o pereche de sandale şi cu o pereche de Conversi, ultimii absolut delicioşi, aştept toamna să îi încalţe. Evident pentru Mihu.

luni, iunie 18, 2012

La Bruges

 Încă un episod din vacanţa noastră belgiană. Am fost o zi prin Bruges pe care eu l-am descoperit acum doi ani şi mi-a plăcut mult. Aici am făcut copilul fericit cu o îngheţată de vanilie de-li-cioa-să. A fost şi cea mai caldă zi pe care am prins-o.
 În ultima poză piticu face cu mâna bărcilor care trec pe sub pod.
 Cel mai bine e să nu fii în apropierea lui când i se face foame. Şi i se face des, în principiu la ore fixe.
 Aici cred că era happy că deja mâncase. :D
L-am pupat cam mult. Ultima e într-unul din locurile mele preferate din Bruges - Beginhof (se vede mai bine în poza de jos).
 
Şi am zis că nu se poate post despre Bruges fără un canal, pod, ceva. Cel de sus e unul din cele mai frumoase.

duminică, iunie 17, 2012

La Marea Nordului

 Echipamentul corect pentru Marea Nordului este chiar acesta. Ba încă eu nu aveam pentru Mihnea hăinuţe suficient de groase şi atunci am pus pe el mai multe straturi plus am folosit pelerina de ploaie şi împotriva vântului.
 În prima zi, pe lângă frig (maxim cred 12 grade) ne-a mai şi plouat.
 În compensaţie, peisajul e absolut deosebit, plaja nesfârşită... O mică mostră aici jos.
 
 Sărutul de pe dune :D
În a doua zi, a fost mai bine. Cu vreo patru grade mai mult şi soare. Băştinaşii se dezbrăcaseră şi câţiva erau la soare pe şezlonguri. Mihul şi cu tata au traversat prima bucată de apă şi s-au avântat puţin în valuri (foto sus). Piticu nu prea înţelegea el de ce nu se poate dezbrăca să facă baie...
 Ziua a avut un final extrem de fericit pentru pitic care a condus timp de oră o maşinuţă cu pedale numai bună pentru staţiunea cu străduţe liniştite în care eram... În ultima poză e casa în care a stat timp de vreo şase luni Einstein. La De Haan.

sâmbătă, iunie 16, 2012

La Bxl

Înainte de cuvinte (poate după ce îmi mai revin după lovitura de mai jos), câteva poze din vacanţă.
În Grand Place, printre flori şi cu omniprezentul Manneken Pis de care Mihu s-a îndrăgostit. Cum ajungeam în centru, cum făceam o tură să îl vedem pe cel "adevărat" plus că ni-l arăta în toate vitrinele (şi avea ce să ne arate). Bineînţeles că ne-a întrebat dacă a trăit mai demult, dacă e vechi, dacă a murit şi... ce e ăla un simbol  (că m-am apucat eu să îi explic că Manneken Pis e un soi de simbol al Bruxelles-ului, foarte inteligent din partea mea). Cel mai amuzant i s-a părut un Manneken din ăsta care făcea pipi bere :)) Una peste alta e un simbol care se pare că e atractiv şi pentru categoria 3 ani. :D
 
Aici o învaţă pe finuţa noastră numai lucruri bune: specialitatea casei, săritul în pat.
Desigur că a vrut să care numai el căruciorul spre exasperarea adulţilor implicaţi. :D Şi aici un moment de tandreţe cu Anouk. Dar mai multe despre convieţuirea celor doi pitici şi cu cei doi pitici în episodul cu vorbe promis pentru mai târziu.
Fructe în Grand Place.
Şi alte lucruri bune de învăţat, tz, tz, tz. În Parc de Bruxelles sau Parc royal cum îi mai zice.
Căţărat la locul de joacă din Parc Royal şi la marché aux puces din Jeu de Balle.
Aici încercăm să ne descurcăm cu doi. :(
În Parc du Cinquantenaire, seara. Noi suntem undeva pe la capătul aleii.
La Atomium într-o zi friguroasa, friguroasă, cam ca de februarie la noi.
 Mai urmează nişte episoade de poze imediat ce durerea difuză din naso-cap se mai duce ;).

Auci!

Ne-am întors aseară dintr-o săptămână de vacanţă în ţările... reci şi înainte de a povesti cum a fost doar să mă plâng şi eu că piticu mi-a spart nasul. :(
Ieri exact înainte de îmbarcarea în avion, mi-a tras un cap în nas (fără să vrea, e drept) de mi-a explodat sângele şi din interiorul şi din exteriorul nasului (very funny, acu ştiu ce simt boxerii) şi numai bine că am urcat în avion şiroind.... roşu. Aparent nu e rupt, doar umflat şi din fericire sângerarea s-a oprit înainte de decolare.
Piticu e pedepsit că, deşi nu a vrut, incidentul a avut loc în contextul în care, pe aeroport ne-a pus din greu la încercare nevrând să stea deloc lângă noi şi agăţându-se în toate locurile în care nu avea voie. De două ori ne-a scăpat chiar din raza vizuală şi am cam tras o spaimă serioasă. Uf.
Despre cele vesele, mai târziu.
PS: Cred că am o problemă cu aeroportul ăsta că acu doi ani mi-am prins degetul în portiera maşinii cu care ne adusese la avion prietena noastră şi am ajuns la punctul lor de prim ajutor cu nişte dureri groaznice.

duminică, iunie 03, 2012

Mihnea la Bookfest

Mih aşteptînd-o pe mama să termine cu Houellebecq al ei.
 
Ultima poză e de pe fb-ul de la Curtea Veche pentru că am acceptat să ni-l fotografieze. Mihul se prăbuşise de oboseală aşteptîndu-l pe tata să plătească la casă.
Iar mama a făcut poze cu autorul Platformei:
 De cumpărat, am cumpărat mai multe pentru mine decât pentru el ceea ce e o premieră :). Pentru el, doar carţi de activităţi, de la Litera şi de la Gama. Mi-e şi ruşine că nu am găsit sau nu am avut răbdare să găsesc poveşti. Prin faţa ochilor nu mi-au trecut decît aceleaşi poveşti clasice spuse şi răspuse în diferite variante şi cu diferite ilustraţii... Cred că nici n-am fost foarte inspirată. Aaa, de fapt am luat nişte "poveşti de adormit" de la Curte veche dar mi-e teamă că sunt pentru când mai creşte.
Cel puţin o absenţă printre editurile pentru copii - Egmont.